FILE DE CRONICĂ

CHIŞINAUIENILOR, ACUM UN SECOl lA BIBLIOTECA ORĂŞENEASCA

Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI, director general al BM „B.P. Hasdeu"

La 1 ianuarie 1909 oraşul Chişinău avea 127 de mii de locuitori, 10 mii de case, din care doar patru cu trei etaje, 142 de străzi şi stradele, 12 pieţe şi 5 parcuri / grădini. Biblioteca oraşului, care în 1909 ajungea la 32 de ani de existenţă, era utilizată foarte intens de 4 624 chişinăuieni.

La această dată Biblioteca orăşenească deţinea o colecţie de 56 152 cărţi, broşuri, reviste şi ziare. Biblioteca oraşului a oferit, în acel an, locuitorilor Chişinăului 104 tit­luri de publicaţii periodice foarte diverse ca subiect şi provenienţă, dar numai unul în limba română - Luminătorul. Dintre ti­tluri, menţionăm doar aceste ziare locale -Bessarabskie Gubernskie novosti, Bessarab-skaia jizni, Bessarabskoe Selskoe Hozeaistvo, Vedomosti Kişiniovskoi Gorodskoi Dumî. Celelalte 97 de titluri veneau din Moscova, Petersburg, Kiev, Odesa, Harkov.

Responsabilitatea Bibliotecii Publice locale, cum afirma bibliotecarul Daria Har-jevski, constă în satisfacerea solicitărilor (nu utiliza termenul necesităţi) de lectură ale chişinăuienilor înscrişi la BP. Această responsabilitate, de a satisface necesităţile chişinăuianului, a stat şi la baza procesului de achiziţie a noutăţilor editoriale. Colecţia s-a îmbogăţit în anul 1909 cu 2 128 de volume, din care 256 erau cărţi rare. [Ca ilustrare, vom face o comparaţie cu anul 2008: la Sediul Central al Bibliotecii Mu­nicipale au intrat 2 745 de titluri, iar carte rară doar vreo zece exemplare]. Alături de preocuparea de a satisface solicitările cititorilor, biblioteca avea şi un scop bine definit: identificarea, achiziţionarea şi completarea colecţiei cu lucrări capitale, luxoase [am menţinut expresia din raport], altfel zis - cărţi rare, cu scopul de a con­stitui un patrimoniu de valoare pentru chişinăuieni.

Ne dăm seama că, pentru acea epocă Biblioteca orăşenească era foarte bine dotată. Dacă achiziţia se făcea în baza cere­rilor de lectură, atunci putem concluziona că atât cărţile, cât şi publicaţiile periodice exprimau de fapt interesele de lectură ale chişinăuienilor.

Analizând componenţa socială a ci­titorilor înscrişi la bibliotecă constatăm următoarele categorii [în paranteze prezentăm numărul de persoane]: negus­tori (163), mic-burghezi (1987), dvoreni (421), militari (28), ţărani (187), clerici (3). După cum vedem, negustorii şi militarii erau considerate categorii sociale, după o clasificare a timpului, pentru că biblioteca o utilizează în raportul său către Duma orăşenească. Ponderea, din totalul citito­rilor, revine mic-burghezilor (în limba rusă MemoHe) - 43%.

Burghezii, după Dicţionarul explicativ il­ustrat al limbii române (ARC-Gunivas, 2007, p. 263), sunt clasa socială intermediară între nobilime şi proletariat. Burghez, mai înseamnă, după acelaşi dicţionar, (1) persoană cu vederi înguste, filistine; (2) persoană care nu apreciază cultura, arta, care are preocupări prozaice, exclusiv ma­terialiste. Statisticile bibliotecii orăşeneşti răstoarnă aceste definiţii.

După apartenenţa religioasă cititorii Bibliotecii orăşeneşti se prezintă astfel: 39 % creştini, 60% iudei.

După gen: 3 976 masculin (75,9%), feminin 1 108 (24,1%); din numărul total de femei doar 370 erau de religie creştină, în schimb de religie iudaică - 738 femei.

După vârstă: 2 683 tineri - 58%, restul adulţi.

După ocupaţii profesionale, biblioteca a înregistrat: 2 683 elevi, 608 funcţionari de stat, 279 profesori, 244 studenţi, 105 doctori, 95 meşteşugari, 88 reprezentanţi ai profesiilor libere, 33 comercianţi.

Din cei 4 624 chişinăuieni care au primit carnet de cititor la Biblioteca oraşului 2 750 se foloseau de serviciile sălii de lectură, iar 1 874 (1 182 adulţi şi 692 copii) utilizau doar serviciul de împru­mut la domiciliu. Aceşti chişinăuieni au solicitat pe parcursul anului 112 402 cărţi, reviste şi ziare.

Interesul de lectură al chişinăuienilor a fost exprimat mai ales în beletristică

- 56 273, ceea ce constituia 50,0% din cărţile consultate în sala de lectură sau împrumutate la domiciliu. Celelalte do­menii au acumulat: istorie şi critică literară - 7 610 solicitări (6,8%), istorie

- 6 600 (5,96%), dramaturgie (nu intra, după cum vedem, în beletristică) - 5 284 (4,8%), filosofie - 4 500 (4,0%), referinţe

- 3 056 (8,4%), ştiinţele naturii - 2 462

(2,2%), medicină - 1 821 (1,60%), artă -2 091 (1,9%).

Împrumutul la domiciliu înregistra nu­mai 24,7% din cărţile solicitate, rezultat ce duce la supoziţia că multe cărţi erau într-un singur exemplar şi se puteau citi exclu­siv în sala de lectură. La domiciliu, la fel, se puteau împrumuta doar câteva titluri de reviste, care erau în două şi mai multe ex­emplare. Acestea erau: Sovremennîi mir - 4 exemplare, Obrazovanie - 3 ex., Vestnik Ev­ropî - 3 ex., Bessarabskaia jizni - 2 ex., Vest-nik znanii - 2 ex. Restul de titluri din cele 104 erau într-un singur exemplar.

Cele mai citite de chişinăuieni erau: So-vremenîi mir - 2 321 solicitări, Teatr i jizni -1 552, Russkoe bogatstvo - 1 283, Satirikon

- 1217, Vestnikznanii - 1 098, Vestnik Evropî

- 964, Niva - 932, Obrazovanie - 814, Priro-da i liudi - 743, Vokrug sveta - 658, Voprosî filosofii - 321, Veghetarianskoe obozrenie

- 215 etc. În nota făcută la analiza lecturii presei, bibliotecarul Daria Harjevski men­ţiona că solicitările revistelor sunt mult mai mari şi, în consecinţă, lectura lor ar înregis­tra mai multe împrumuturi, însă biblioteca nu-şi poate permite abonarea la mai multe exemplare.

Din 104 titluri de reviste, 14 erau tri­mise bibliotecii („sponsorizate", am spune astăzi) de redacţia Vedomosti Kişiniovskoi Gorodskoi Dumî. Alte 16 titluri erau trimise gratuit de diverse instituţii şi asociaţii, 72 de titluri biblioteca le abona din propriul buget. Bugetul era mare pentru anul 1909

- 625 de ruble. Era un lux, pentru că dacă facem comparaţie cu bugetul pentru achi­ziţia cărţilor, el constituia doar 229 ruble (dar se cumpăra destulă carte).

Îngrijorător era pentru personalul bi­bliotecii faptul că s-a diminuat simţitor se­riozitatea lecturii. Solicitările pentru lecturi uşoare au constituit 63,2%, iar solicitările de lecturi serioase - 36,8% (în 1908 lecturi­le uşoare au constituit 59,2% şi cele serioa­se - 40,8%). Lecturile uşoare se considerau ediţiile periodice, beletristica, dramatur­gia. Lecturile serioase includeau manuale­le, compendiile, îndreptarele, publicaţiile de referinţă.

Cele mai solicitate, în 1909, au fost căr­ţile scriitorilor tineri (din acea perioadă), urmate de operele clasicilor ruşi şi străini.

După cum afirmă poetul şi traducăto­rul Leo Butnaru, cunoscător bun al avan-gardei ruse, anul 1909 în literatura rusă a fost unul de răscruce. A fost anul când sim­bolismul ieşea din scenă şi făcea loc intră­rii vertiginoase a futuriştilor.

Avangarda cerea să fie aruncaţi de pe nava contemporaneităţii Al. Puşkin, F. Dostoievski, L. Tolstoi, K. Balmont, M. Gor­ki, Al. Kuprin, Al. Blok, Leonid Andreev, F. Sologub, A. Avercenko, V. Briusov, I. Bunin etc.

Deşi Daria Harjevski în analiza lectu­rii atrage atenţia că în 1909 la Biblioteca orăşenească se solicitau mai mult scriitorii tineri, nu am găsit cărţile tinerilor futurişti David şi Nikolai Burliuk, Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionîh, Vladimir Maiakovski în registrele de lectură ale Bibliotecii orăşe­neşti.

Statisticile bibliotecii indică însă un număr mare de solicitări la autorii nomi­nalizaţi spre aruncare din circuitul edito­rial şi de lectură: Al. Puşkin (200 de solici­tări la copii, 87 împrumut la domiciliu şi 321 de cereri în sala de lectură); M. Gorki (267 - în sala de lectură, 193 - împrumut la domiciliu); L. Tolstoi (1 181 - în sala de lectură; 765 - împrumut la domiciliu; 150

- la copii), F. Dostoievski (493 - în sala de lectură, 300 - împrumut la domiciliu, 15 - la copii), Al. Kuprin (540 - în sala de lectură, 279 - împrumut), L. Andreev (490

- în sala de lectură, deci biblioteca avea un singur exemplar, dar care era destul de solicitat).

Mai puţine solicitări înregistrează: F. Sologub (28 - în sala de lectură şi 41 îm­prumutate la domiciliu); K. Balmont (doar 19 citite în sala de lectură, 18 împrumuta­te la domiciliu), I. Bunin (doar 33 de cereri în sala de lectură). Pe ceilalţi „candidaţi la uitare" nu i-am întâlnit în statisticile biblio­tecii. Cred că Biblioteca orăşenească nu le avea în colecţia sa.

Se citeau intens şi lucrările unor scrii­tori ca V. Nemirovici-Dancenko, A. Tolstoi, K. Ciukovski, D. Mamin-Sibireak, A. Cehov, N. Gogol, F. Tiutcev, N. Cernâşevski, A. Ku-prin, M. Lermontov.

Astfel putem deduce că şi capitala unei provincii a Imperiului Rus dorea lumi­nă, deschidere, vroia să cunoască lumea... şi locuitorii ei veneau la bibliotecă să ca­ute răspunsuri la întrebări, să caute idei, să acumuleze cunoştinţe. Chişinăuienii citeau ce avea Rusia şi lumea mai bun la începutul secolului 20.

Din scriitorii străini clasici, adulţii soli­citau cel mai frecvent operele lui Daudet, Dante, Emile Zola, George Sand, Ibsen, Co-nan Doyle, Schiller, Erasm din Rotterdam, J.-J. Rousseau, W. Scott, H. Sienkiewicz, Twain, H. Wells, A. France, Jerome K. Jero­me, Sofocle, H. Heine, Şalom Alehem, A. Mickiewicz, Moliere, Maupassant, Boccac­cio, Proust, Balzac, Baudelaire, Apollinaire, Rimbaud, Sade, Lautreamont, Cervantes, Shakespeare, Swift, Jung, Flaubert, Joyce, Poe...

La secţia copii, cei mai populari autori au fost: H. Ch. Andersen, Fraţii Grimm, Ch. Dickens, Carmen Sylva, R. Kipling, Mark Twain, W. Scott, Swift, George Sand, Hariett Beecher-Stowe etc. solicitaţi de sute de ori pe an, precum şi O mie şi una de nopţi.

Descoperim şi unele paradoxuri: po­vestea Scufiţa Roşie a înregistrat doar 10 solicitări şi Biblia - 78.

Personajele cărţilor acestor autori, cum bine spunea Emil Brumaru, sunt locu­itorii răsfăţaţi de câteva sute de ani, ai miliar­delor de suflete.

Aşa cum aţi putut observa, mai la înce­put, la gruparea lecturii pe domenii, cele mai solicitate au fost compartimentele educaţie, pedagogie, artă, ştiinţele naturii. Autorii din topul preferinţelor pe domenii sunt Darwin, Mendeleev, Pirogov, Uşinski, Pascal, Uspenski, Nemirovici-Dancenko etc.

Din filozofi, chişinăuienii îi preferau pe Schopenhauer, Nietzsche, Platon, Spinoza, Hegel, Freud.

În mulţimea de nume de autori solici­taţi de către cititorii chişinăuieni întâlnim doar patru nume mai locale, româneşti:

Nakko A. (începuturile sale literare sunt în româneşte, dar după 1866-1867 scrie în ruseşte istoriografie şi dramatur­gie) - 28 solicitări;

Stamati Constantin (iniţial a debutat în limba rusă, iar începând cu 1860-1861 scrie şi editează în româneşte) - 19;

Kruşevan I. - 43;

Carmen Sylva (numele literar al reginei Elisabeta-Otilia-Luisa a României, 1843­1916) - 26 solicitări.

Din registrele bibliotecii, completate bineînţeles în rusă, nu putem şti dacă au fost solicitate operele lor în română sau în rusă. Neavând un catalog la îndemână, nu putem să ştim în ce limbă avea biblioteca operele acestor scriitori.

Secţia locală, ca şi autorii locali, au fost solicitaţi de 15 ori în anul 1909. Cine i-a so­licitat? Elevii - 5 solicitări, profesorii doar 2, funcţionarii - 7, meşteşugarii - 1.

Indicele de circulaţie al colecţiei a fost de 2,0. În medie, biblioteca punea la dis­poziţie per zi 466 cărţi, reviste şi ziare (120 cărţi la împrumut, 70 volume la secţia co­pii şi 258 în sala de lectură).

Indicele mediu de lectură constituia 23,3, în secţiile bibliotecii fiind diferit: în secţia copii fiecare din cei înscrişi a citit în medie 22 volume, la secţia împrumut 23, la sala de lectură 24,9.

De menţionat că Daria Harjevski, analizând lectura anului 1909, remarca: „Trebuie să avem în vedere că cei 4 624 chi-şinăuieni înscrişi la Biblioteca orăşenească, nu reprezintă simple unităţi [de cititori ai cărţilor împrumutate]. Cărţile împrumutate la domiciliu erau citite şi de alţi membri ai familiei. Deoarece împrumutul la domiciliu era cu plată, de multe ori se înscria ca împru-mutător un chişinăuian ce achita taxa, dar cărţile erau citite de mai mulţi, din motive economice. În consecinţă, utilizatori reali ai bibliotecii sunt cu mult mai mulţi." Menţio­năm în context că serviciile sălii de lectură erau gratuite.

„Numărul de cărţi citite ar fi fost mult mai mare dacă, se caină bibliotecara, bibli­oteca nu ar fi fost închisă după amiază trei luni şi jumătate, din cauză că nu era lumină electrică. Această situaţie a influenţat şi nu­mărul de utilizatori care utilizau biblioteca după orele de serviciu, seara, când bibliote­ca era închisă."

Foarte mulţi cititori, mai ales copiii, so­licitau literatură uşoară. Acest fapt nu a fost trecut cu atenţia de administraţia bibliote­cii, care imediat a emis un regulament ce interzicea elevilor lectura literaturii uşoa­re. Bibliotecarii trebuiau să le recomande clasici ai literaturii ruse şi străine, cărţi şti-inţifico-populare, îndreptare, manuale.

Deşi avea, în viziunea administraţiei bibliotecii o colecţie bună, biblioteca nu a satisfăcut 7 518 cereri ale chişinăuienilor: 3 137 la cărţi, 2 182 la reviste, 2 199 la zi­are.

Pe parcursul acelui an biblioteca a eliminat din colecţie 21 de volume uzate fizic, 10 exemplare cărţi în baza unei circu­lare guvernamentale.

Biblioteca a funcţionat pentru public 265 de zile.

Aşa arăta lectura publică în Chişinăul din 1909, cu doi ani înainte de a se publica manifestul futuriştilor O palmă dată gustu­lui public.

Futuriştii proclamau la acel început de veac un spirit de frondă negând valorile tradiţionale. Ei propuneau sincronizarea literaturii şi artei cu epoca civilizaţiei mo­derne, a vitezei, a maşinii. Multe generaţii de chişinăuieni au citit, recitit şi răscitit, mereu, pe parcursul secolului Shakespea­re, Swift, Jung, Tolstoi, Flaubert, Joyce, Ba­udelaire, Poe, Cehov, Dostoievski, Proust, Balzac, Apollinaire, Rimbaud, Sade, Lau-treamont, Cervantes...

Îi citesc şi astăzi, în secolul vitezei şi tehnologiilor hiperavansate...