2009 - ANUL EUROPEAN AL CREATIVITĂŢII ŞI INOVAŢIEI

BIBLIOTECI VERSUS INOVAŢII

Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI, director general al BM „B.P. Hasdeu"

Totul evoluează, progresează şi se schimbă în jurul nostru - mediul, societa­tea, lumea, în general şi fiecare organizaţie în particular. Este ridicol, în tumultul aces­tor metamorfoze, să rămâi plafonat pe ve­chile cutume.

Într-o lume care se schimbă doar schim­barea este constantă, spun înţelepţii. Schim­barea afectează organizaţiile într-un mod consistent atât prin viteză, cât şi prin dimen­siune, având cea mai mare influenţă asupra managementului organizaţiilor şi serviciilor informaţionale. Creativitatea şi inovarea ex­ploatează schimbarea şi oferă organizaţilor instrumentele necesare rezolvării problemelor cu care se confruntă (Ionel Enache).

Se schimbă bibliotecile ca parte a acestei lumi? Sau rămân depăşite de si­tuaţie, de crize? Invocăm două puncte de vedere ale unor specialişti notorii: (1) Ion Stoica încă în 2000 afirma că „structurile biblioteconomice intră în vârtejul ameţitor al schimbării, nu-şi mai recunosc reperele de ieri, sunt contestate şi apărate, în acelaşi timp, din afară şi din lăuntru, îşi pierd busola, traversând atât zone de rigiditate, cât şi teri­torii de schimbare uluitoare şi, adesea, iraţi­onală" (2) Patric Bazin, în aceeaşi perioadă, spunea că „biblioteca începe să semene din ce în ce mai mult cu o peşteră a lui Ali Baba, sau cu un centru comercial unde mereu se întâmplă câte ceva, la toate etajele".

Inovaţia este generatorul, izvorul prin­cipal de dezvoltare, afirma, cu toată convingerea, savantul austriac J. Schumpeter. El vedea în inovaţie posibilitatea de a trece peste declin prin impulsionarea activităţii inovaţionale.

Termenul inovaţie, de origine din la­tina clasică, provine de la substantivarea - inovatio, inovationis (însemnând „nouta­te", „schimbare", „prefacere") - a verbului innovo, innovare (cu înţelesul de „a înnoi"). Preluat din franţuzescul „innovation", devi­ne românescul „inovaţie", păstrându-şi, de la început până în zilele noastre, accepţiile de „noutate" şi „nou". Termenul „inovaţie" este încărcat, astăzi, cu sensul de diferenţă calitativă, de ceva calitativ nou în raport cu altceva, ca depăşire a existentului, ca ceva ce duce spre superior, spre mai-bine, spre pro­gres, originalitatea fiind nota ei definitorie.

Dinamizează, intensifică bibliotecile noastre activitatea inovaţională pentru a se înscrie în ritmul zilei de azi? Noua lume aduce cu ea şi noi tipuri de abordare, acţiu­ne, creativitate. Chiar şi cele mai birocratice structuri, care prin tradiţie se schimbă mai greu, recunosc că trebuie să fie mai flexi­bile, potrivit împrejurărilor în care se află. Bibliotecile sunt structuri, nu am spune birocratice, dar rigide, ascunzându-se de acest calificativ sub cuvântul magic „tradi­ţie", termen ce pare a fi departe de „inova­ţie". Tudor Vianu spunea referitor la relaţia tradiţiei şi inovaţiei: „Tradiţia este însă o for­ţă necesară şi binefăcătoare, atunci când se echilibrează cu libertatea şi inovaţia. Găsirea acestui just echilibru a fost secretul marilor culturi în epocile lor de înflorire".

Apare o altă întrebare: sunt biblioteci­le noastre, şi ne referim la bibliotecile pu­blice, într-un stadiu înfloritor sau într-un stadiu de declin? Abordează bibliotecile noastre inovaţia ca prioritate profesională de supravieţuire?

Analiza literaturii ştiinţifice dovedeşte că cea mai mare parte a cercetărilor abor­dează activitatea inovaţională în ştiinţă, economie şi în sfera serviciilor materiale. În aceste domenii sunt reflectate pe larg teh­nologia implementării inovaţiilor, structu­ra şi gestiunea lor. În acelaşi timp, rămân neexplorate problemele inovaţiilor în sfera socioculturală, în care se regăseşte şi bibli­oteca. Există câteva articole ştiinţifice, sem­nate de A. Rău, E. Martin, L. Kulikovski etc., dar nu destule pentru a generaliza şi siste­matiza activitatea inovaţională în bibliote­cile din RM. În alte ţări au mai abordat su­biectul inovaţiilor Ion Stoica, Ionel Enache (România); N.D. Kondratiev, E. Kacianov, N.T. Ciuprin, I.S. Pilko (Rusia); J. Smith, Sh. Corrall, M. Line şi alţi autori din Occident.

În această sferă lipsesc şi documentele care ar reglementa activitatea inovaţiona-lă, criteriile de eficienţă a acestei activităţi, ceea ce pune în dificultate şi complică ac­tivitatea inovaţională a bibliotecilor. Unii autori consideră că activitatea inovaţiona-lă este totalitatea mai multor componente - experienţa înaintată sau practicile de cali­tate, propunerile de raţionalizare şi rezulta­tele cercetărilor ştiinţifice. Laboratorul unde luau naştere inovaţiile era considerat mult timp (unii specialişti susţin şi acum acest punct de vedere, cu precădere în Rusia) serviciul (secţia, departamentul) metodic al bibliotecii. Astăzi acest laborator, afirmă mulţi autori, poate fi considerat serviciul (secţia, departamentul) marketing al bibli­otecii. De fapt, subiecţii acestei activităţi sunt toate componentele structurale ale bibliotecii şi actorii activităţii inovaţionale sunt toţi angajaţii, bibliotecarii instituţiei.

Literatura de specialitate înregistrea­ză multiple definiţii ale inovaţiei. Analiza diverselor definiţii ale acestei noţiuni con­duce la următoarea concluzie: conţinutul specific al inovaţiei îl constituie schimbările, şi funcţia principală a activităţii inovaţio-nale este funcţia schimbării. Dacă e să ne oprim la una din mulţimea definiţiilor, o alegem pe cea standardizată: inovaţia se defineşte ca rezultat al activităţii inovaţio-nale, materializate în forma unor produse noi, îmbunătăţite, implementarea unui nou sau îmbunătăţit proces tehnologic, utilizat în activitatea practică sau în o nouă accep-tanţă a serviciilor sociale.

Din punctul de vedere al lui Schumpe-ter inovaţiile conduc la demolare construc­tivă, condiţionând trecerea organizaţiei de la o etapă la alta, având o duală influenţă: dintr-o parte deschide noi posibilităţi pen­tru dezvoltare; din altă parte - nu permite continuarea dezvoltării în mod tradiţional, de până la implementarea inovaţiilor.

Una din forţele pozitive ale schimbării, care au cuprins bibliotecile, este tehnolo­gia. Tehnologiile au dictat restructurări, re-tehnologizări, extinderi sau miniaturizări, elaborări de noi metode de planificare a resurselor, redefiniri ale relaţiilor cu utiliza­torii. Toate acestea au condus la posibilita­tea de a face mai mult (diversificarea servi­ciilor, ofertelor informaţionale, facilităţilor şi căilor de furnizare a informaţiilor către utilizatori) şi mai bine (viteză, promptitu­dine, calitate, atractivitate).

Fiecare bibliotecă se străduie să inves­tească cât mai multe mijloace şi oameni în tehnologii. Cheltuielile legate de tehnolo­gie în bibliotecile din Occident au trecut de 50% din bugetele instituţiilor. Cât alocă bi­bliotecile noastre pentru tehnologie? 1%, 2% sau 3%? Deşi nu deţinem cifre concrete cu certitudine sunt sub aceste variabile. Mă refer la media pe ţară. În particular, poate că există şi exemple mai bune. Putem elu­cida doar cu exemplul BM, care a cheltuit în 2007 circa 500 mii lei (aprox. 2%), iar în

2008 - 300 mii lei (aprox. 1,6%). Bibliotecile publice din teritoriu au cheltuit şi mai pu­ţin. Sumele alocate (mult sub calificativul suficient) condiţionează fragilitatea rezul­tatelor înregistrate la domeniul automa­tizare şi modernizare. Paradoxul situaţiei bibliotecilor constă în aceea că ele sunt capabile să formuleze clar provocările stra­tegice de expansiune şi performanţă, dar nu le pot realiza din cauza finanţării insufi­ciente. Bibliotecile recunosc urgenţa acţiu­nii, sunt pregătite să se mobilizeze pentru inovaţie, dar rămân imobilizate atâta timp cât nu au susţinere financiară şi o strategie naţională de inovare tehnologică.

Este ştiut şi demonstrat faptul că bibli­otecile sunt conştiente de necesitatea ino­vaţiei tehnologice, dar rămân în continuare într-o poziţie foarte vulnerabilă. Biblioteci­le plasează inovarea tehnologică ca priori­tate, iar tehnologia este percepută, de că­tre bibliotecari, ca un factor important de competitivitate, însă bibliotecile, cu bruma lor de echipament tehnologic, rămân vul­nerabile la orice influenţă de mediu. Chiar şi bibliotecile bine dotate, cu practică teh­nologică intensă, nu se simt competitive vizavi de alte instituţii prestatoare de ser­vicii din comunitate, vizavi de „dinozaurii" timpurilor noastre ca Rambler, Yahoo, Go­ogle şi alte resurse web.

Fiecare bibliotecă tinde să ocupe un loc privilegiat în comunitate. Acest dezi­derat este exprimat în misiunea, valorile, scopurile strategice şi obiectivele operaţi­onale ale bibliotecilor. Locul central, râvnit, este determinat de produsele şi noile ser­vicii pe care le oferă biblioteca membrilor comunităţii. Rapiditatea, aprecierea corec­tă a nevoilor comunităţii, a utilizatorului, optimizarea continuă a proceselor interne, disponibilitatea resurselor informaţionale şi financiare necesare, perseverenţa, sunt factorii care clasează bibliotecile în fruntea sau la coada topurilor de calitate, de per­cepţie şi imagine în viziunea celor care o utilizează şi celor care o evaluează.

Deci, fundamental, inovaţia nu poate apărea marginal în activitatea bibliotecilor. Ea trebuie să se situeze în miezul obiecti­velor bibliotecii, să se regăsească în vizi­unile manageriale, în modelul sistemului calităţii bibliotecii, în sistemul de evaluare a performanţelor care să se concentreze asupra identificării subperformanţelor şi oportunităţilor; în sistemul de comunica­re internă (atât al rezultatelor şi inovaţiilor deosebite, al experienţelor singulare de succes, cât şi al eşecurilor, ratărilor). Ana­lizând rapoartele bibliotecilor publice, constatăm că lipsesc referirile la activita­tea inovaţională. Nu inovează? Se tem de inovaţii? Bibliotecarii ca şi toată lumea le asociază cu produsele noi, prestări de ser­vicii noi, patente, invenţii sau descoperiri fundamentale. Inovaţii sunt nu numai cele de cotitură în istoria umanităţii sau cele legate de dezvoltarea noilor tehnologii. Majoritatea inovaţiilor referitoare la îm­bunătăţirea produselor sau la optimizarea furnizării serviciilor se produc, în biblioteci, aproape zilnic. Însă nu se analizează şi nu se sistematizează nici la scară naţională, nici la cea locală şi e foarte dificil să facem orice fel de concluzii.

E ştiut un lucru - activitatea inovaţi-onală reuşeşte în bibliotecile în care: (1) există necesitate de inovare - există mai mult ca niciodată, ne aflăm într-o perioa­dă de criză; (2) există mediu propice pentru dezvoltare - avem un mediu mai mult de­cât stimulator de inovaţii, un mediu care cere ultimativ inovare; (3) biblioteca are orientare spre nou - biblioteca nu are altă cale decât spre nou; (4) biblioteca are po­tenţial inovaţional - potenţial inovaţional înseamnă capacitatea organizaţională şi profesională a bibliotecii de a susţine acti­vitatea inovaţională - adică, deţine struc­tura, resursele şi nivelul de dezvoltare, ne­cesare pentru activitatea inovaţională.

Considerăm că inovaţiile aduse produ­selor, serviciilor sunt pârghii care ţin bibli­oteca în vizorul utilizatorului şi o plasează în centrul comunităţii. Important este ca conducerile bibliotecilor să se concentre­ze pe inovaţii esenţiale, pe programe de dezvoltare şi îmbunătăţire continuă. Pen­tru că, alături de inovarea produselor, la fel sau chiar mai importante sunt optimi­zările proceselor de producere a produsu­lui şi ale comportamentului... Altfel spus, succesul unui produs este tot mai mult de­terminat nu de caracteristicile, superioare tehnice, ale produsului, ci de capacitatea de a forma derulările („procesele") interne corespunzătoare. Concret, este vorba de stimularea şi folosirea continuă a poten­ţialului colaboratorilor. În acest sens, ar fi bine ca la nivel naţional, ca şi la cel local, managerii de biblioteci să deruleze acţiuni de instruire pe tema managementului ino­vaţiilor la care bibliotecarii să înţeleagă ce este inovaţia; să cunoască nevoile de ino­vaţie şi strategiile în domeniul inovaţiei, influenţa inovaţiei asupra structurii biblio­tecii; cum şi ce inovează bibliotecile în Oc­cident; aspectele etice ale inovaţiei; cum să promoveze inovaţia etc. Avem nevoie de instruire, avem nevoie de intensificarea preocupărilor de aspectele de inovare. În pofida proceselor, obiective, reale care de­curg în biblioteci, în pofida rezultatelor în­registrate în dezvoltarea şi modernizarea bibliotecilor nu avem astăzi abordări teo­retice ale problemei, ale recunoaşterii ino­vării ca factor al dezvoltării domeniului.

Conform teoriei recunoscutului strateg Gary Hamei, care consideră că într-o lume discontinuă, doar inovaţia radicală va crea progres, se susţine că mediul economic, cu cât este mai dificil, cu atât este mai mare tentaţia de a face economii şi, în acest con­text, inovaţia devine singurul drum posibil. Istoria progresului uman demonstrează cu exemple cunoscute că instituţiile sunt con­strânse să inoveze cel mai mult în perioade­le de criză. Au bibliotecile din RM altă cale decât inovarea? Suntem în plină criză, mă­surile guvernului de a economisi le simţim deja şi presupun că vor fi şi mai crâncene...

În condiţiile în care suntem, profun­zimea activităţii inovaţionale depinde de caracteristicile istorice, demografice, eco­nomice, sociale ale fiecărei localităţi în care operează biblioteca, de strategiile de dezvoltare a fiecărei biblioteci, de dorinţa de inovare şi modernizare a fiecărei bibli­oteci în parte, de calitatea şi competenţa potenţialului uman al bibliotecii.

Toate bibliotecile, mari şi mici, în anul 2009, Anul european al creativităţii şi inova­ţiei vor trebui să-şi asume inovaţia ca pe o datorie pe care o vor învăţa, o vor practica şi o vor promova. Amintiţi-vă înţeleapta spusă a suedezului Leif Edvinsson: „Oa­menii învaţă cât timp trăiesc. Organizaţiile trăiesc cât timp învaţă."

Bibliografie:

1. Stoica, Ion. Criza în structurile infodocumentare. Sensuri şi semnificaţii contemporane. Constanţa, Ex-Ponto, 2001.
2. Enache, Ionel. Managementul în structurile info­documentare. Bucureşti : Editura Universităţii din Bucureşti. - 2008.
3. Bazin, Patrick. Mai apropiaţi de depărtări // http://www.bibnat.ro/biblioteconomieultimul-numar.php//
4. Hamel, Gary. Leading The Revolution: How To Thrive In Turbulent Times By Making Innovation A Way Of Life. - ISBN 1591391466.
5. Stroe, Constantin. Îndrumar în filosofia culturii. Bucureşti: Editura Universitară, 2003. - 222 p.
6. Ciobanu-Băcanu, Maria. Inovaţie şi tradiţie în dezvoltarea culturală. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. - 1988. - 124 p.
7. Alpopi, Cristina. Creativitate şi inovare http:// ww.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=238&idb
8. Băloiu, L.M. Management inovaţional // Băloiu, L.M. Frăsineanu, Ioan, Frăsineanu, Corina http:// www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=238&idb
9. BM "B. P. Hasdeu". Raport de activitate, Chişinău,2007, 2008.
10. Surse pentru dezvoltare personală:
11. Michalko, Michael. Jocurile minţii: manualul crea­tivităţii în afaceri. Bucureşti, Amaltea, 2008. - 411 p.
12. Claxton, Guy, Lucas, Bill. Fiţi creativi! Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2006. - 264 p.