TEORIE ŞI PRACTICĂ

ACTIVITATEA EXTRAMUROS - O FORMĂ INOVATIVĂ DE ACTIVITATE SAU ACTUALIZAREA UNEI FORME UITATE?

Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI, director general al BM „B.P. Hasdeu"

Domeniul biblioteconomic a cunoscut schimbări importante care au cauzat atât redefiniri, reorganizări, progrese, cât şi re­grese, pierderi de teren, de public. Studiile efectuate în diverse ţări (la noi şi fără stu­di

i putem constata) demonstrează că s-a erodat masa cititorilor şi s-a restrâns, lent, numărul cititorilor constanţi. În ultimii ani, frecventarea bibliotecilor (nu numai pu­blice) e în stagnare, spun specialiştii eu­ropeni; noi zicem, cu referire la Republica Moldova, că e în diminuare. Cauzele sunt multiple. Utilizatorul şi biblioteca relaţio-nează într-un context informatizat şi digi-tizat care impune transformări profunde şi nici o prognoză nu arată sfârşitul lor... Con­text pe care Octavian Paler l-a descris în Paradoxul vremurilor noastre: „...Am ajuns până la lună şi înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada... Am cuce­rit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior... Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin... Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine...

Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm... Am construit mai multe calcu­latoare... , dar comunicăm din ce în ce mai puţin. .Acestea sunt vremurile noastre... în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior..." Vremuri în care citim mai puţin, adăugăm noi.

Pe acest fundal, putem mai uşor vorbi de activitatea extramuros a bibliotecilor, mai uşor putem justifica, sau argumenta, necesitatea orientării dinspre intramural spre extramural. Tocmai pe acest fundal, ne şi întrebăm: Ce putem face, în context, pentru a îmbunătăţi serviciile bibliotecii?

Bibliotecile şi serviciile de informare sunt în plină mutaţie şi trebuie să facă faţă numeroaselor evoluţii tehnologice. Aceste evoluţii cer adaptări, inovări, regândiri, re­construiri ale activităţii. Fiecare bibliotecă are modalităţile sale de a găsi răspunsuri; comun este scopul - orientarea spre ne­voile comunităţilor, spre nevoile persona­lizate ale indivizilor. Una din soluţii ar fio strategie de ieşire a bibliotecii în comunitate - a merge la potenţialii utilizatori -, de ac­tivitate extramurală.

Există mai multe abordări conceptuale ale activităţii extramuros: (1) activitatea de promovare a instituţiei (în sensul de a mer­ge în comunitate şi a vorbi despre biblio­tecă); (2) extinderea serviciilor până în cel mai îndepărtat sector al comunităţii, până la cel mai îndepărtat utilizator; (3) utiliza­rea serviciilor bibliotecii de la distanţă, din afara zidurilor ei.

Există tot atâtea semnificaţii noţionale:

EXTRAMUROS

1. în afara zidurilor;

2. extern.

EXTRAMURAL I:

1. în afara zidurilor;

2. extern;

3. fără frecvenţă (referitor la cursuri);

4. utilizare (a serviciilor) de la distanţă

sau la distanţă.

EXTRAMURAL II:

1. Adjectiv - a se petrece sau a se situa în afara pereţilor, zidurilor, instituţiei, comuni­tăţii etc. [Dictionary of the English Langua­ge, Fourth Edition, 2003, Houghton Mifflin Company].

2. Adjectiv - a se conecta cu..., dar în afara condiţiilor acceptate ale unei institu­ţii (latin extra - englez - beyond - dincolo de, în afara..., la distanţă, şi murus - wall - pereţi) [Collins Essential English Dictio­nary, 2 Edition 2006, HarperCollins Publi­shers].

Deşi în limba engleză se utilizează cu­rent noţiunile extramuros, extramural, mai există un termen, outreach, încetăţenit şi utilizat de bibliotecile anglo-americane când este vorba de activitatea în comuni­tate, comunitară. În Dicţionarul englez-ro-mân (70.000 cuvinte) al Editurii Teora nu găsim cuvântul outreach, doar separat out şi reach.

OUT - exterior; în afară.

REACH I:

1. a ajunge până la, a se întinde pânăla, a sosi la;

2. a întinde, a da, a înmâna, a trece.

REACH II:

1. atingere, ajungere;

2. to make a reach - accesibilitate, po­sibilitate de ajungere, acces;

3. within reach - accesibil; la îndemâ­nă, aproape;

4. strădanie, silinţă.

În Oxford Advanced Learner's Dictiona­ry, ediţie nouă [p. 938], termenul outreach are următoarea semnificaţie: substantiv -activitate prin care o organizaţie furnizea­ză servicii şi consultanţă, asistenţă oame­nilor din comunitate, în special celor care nu au posibilitatea sau nu-s în stare să vină la instituţie pentru satisfacerea necesită­ţilor sau pentru a le da o mână de ajutor. Ex.: programe educaţionale extramuros -efort de a extinde serviciile extramuros şi pentru romi, extinderea serviciilor extramu-ros până în cartierul Aeroport etc.

Activitatea extramuros oferă calea de a deschide biblioteca la un număr tot mai mare de oameni. Prin definiţie, ne indică să ne extindem în afară, în comunitate, pentru a lucra împreună, în parteneriate, în reţele.

Esenţialmente, a se extinde în afară, în­seamnă să contactezi, să influenţezi, să ajuţi un număr mai mare de oameni - oameni care pot fi potenţiali utilizatori ai bibliotecii. Aceasta mai înseamnă să se extindă accesi­bilitatea bibliotecii, să se rezolve problema de acces al unei largi proporţii de populaţie care niciodată nu a vizitat biblioteca.

Misiunea serviciilor extramuros în bi­blioteci constă în furnizarea materialelor recreaţionale, educaţionale, culturale per­soanelor care din varii motive nu pot utiliza serviciile intramurale, clasice ale bibliotecii.

Obiectivele activităţii extramuros, pe care le impun evoluţiile actuale şi pe care BM şi le-a identificat, trasat, asumat sunt următoarele:

• implementarea, menţinerea şi dezvol­tarea unor servicii distribuite suficient de echitabil pentru a fi accesibile tutu­ror, în orice punct al municipiului;

• constituirea unor colecţii itinerante capabile să satisfacă cerinţele diverse­lor grupuri şi instituţii comunitare;

• dezvoltarea cooperării, parteneria-telor cu instituţii şi organizaţii comunitare prestatoare de servicii pentru asigurarea coordonării şi eficienţei ac­tivităţilor extramuros;

• cimentarea relaţiei dintre bibliotecă şi liderii comunităţii;

• creşterea vizibilităţii bibliotecilor în comunitate (în media, în municipiu, în şcoli şi în diverse instituţii).

Aceste obiective corespund principi­ilor de funcţionare a bibliotecii moderne care sunt: să facă publicul să-i deschidă uşile; să-l facă să revină, din nou şi din nou; să meargă la public acolo unde este, în mediul lui.

Activitatea extramuros nu-i nouă! A fost practicată de biblioteci secole la rând.

A cunoscut o dezvoltare spectaculoa­să în a doua jumătate a secolului trecut. Era un serviciu obligatoriu în structura biblio­tecii, care presta servicii itinerante, mobile (toate bibliotecile raionale şi municipale aveau bibliobuse şi biblioteci ambulante). Atunci activitatea extramuros nu era alt­ceva decât căutarea cititorului, acum - a utilizatorului.

„În timpul când publicul nostru este provocat de multiple forme de comunica­re, diverse tentaţii spre divertisment, avem nevoie să tindem spre idealul accesului echitabil pentru fiecare, oricând, oriunde, în orice format. Acceptând echitatea accesului, afirmăm valorile noastre de bază, recunoaş­tem realităţile şi ne asigurăm viitorul", scria Carla D. Hayden, în cartea From Outreach to Equite. Inovative Models of Library Policy and Practice¹.

Serviciile extramuros apar într-o vari­etate de programe pentru diverse catego­rii de public: pentru cei instituţionalizaţi, bătrâni, copii, tineri, adulţi..., defavorizaţi, imigranţi, refugiaţi sau persoane care nu au timp să vină la bibliotecă. Cu alte cuvin­te, activitatea extramuros este orientată şi spre capturarea noilor segmente de pu­blic, spre a atrage nonutilizatorii.

Metodele de ieşire la aceste categorii de public sunt la fel foarte variate: livrare la domiciliu (celor care nu se pot deplasa sau nu au timp), livrare la instituţie (la cererea instituţiilor sau din iniţiativa bibliotecii în scopul promovării colecţiilor şi serviciilor), livrare la distanţă (prin e-mail, prin site-ul bibliotecii etc.). Procedeele de livrare la fel diferă: prin curier sau maşină (când bibli­otecile utilizează acest mijloc), prin poştă, prin intermediul tehnologiei informaţionale, prin bibliotecarul ce merge la persoană sau instituţie, prin înţelegere şi acord reciproc, când vine un reprezentant al instituţiei, în cazul Pachetelor de lectură la cerere.

Biblioteca angajată în activitatea ex-tramuros îşi pregăteşte Pachete de lectură, pentru diverse grupuri (copii, bătrâni); Bu­siness pachete, la cererea instituţiilor; Expo­ziţii itinerante, Programe speciale, itinerante sau la cerere pentru o inst ituţie anume.

Prin activitatea extramuros biblioteca îşi îmbunătăţeşte imaginea sa publică în comunitate, obţine oportunităţi excelente de colaborare cu diverse grupuri din co­munitate, îşi găseşte parteneri pentru re­alizarea misiunii şi scopurilor sale, găseşte modalitatea prin care sporeşte, diversifi­că şi îmbunătăţeşte serviciile sale oferite membrilor comunităţii. În ultimul timp, sporeşte popularitatea activităţii extramu-ros în rândul bibliotecilor. Nu este străină nici altor instituţii culturale: de exemplu, galeriile, muzeele organizează expoziţii itinerante, mobile cu care merg în diverse instituţii educaţionale şi organizaţii. Ori­cum, principiul fundamental al activităţii extramuros este unul de colaborare, co­operare, conlucrare, consultare, de resur­se informaţionale, bunuri materiale şi de personal, toate conducând la parteneriate durabile.

Activitatea extramuros este un instru­ment managerial de menţinere şi de crea­re a unei imagini pozitive a bibliotecii, de centru comunitar. Mulţi specialişti consi­deră activitatea extramuros strategie de supravieţuire a bibliotecilor în lumea Go-ogle-ului.

Abordată integral, această formă de ac­tivitate deschide multe posibilităţi, adau­gă noi deprinderi şi experienţă, schimbă metodele şi căile prin care îşi vede munca sa bibliotecarul. Este pentru biblioteci un beneficiu de lungă durată de a extinde au­dienţa şi de a dezvolta o bază solidă care să rămână sustenabilă şi în viitor.

Biblioteca astăzi, ca niciodată, are ne­voie să construiască cât mai multe poduri şi legături durabile între sectoarele cultu­ral, educaţional, social, voluntar, de sănă­tate din comunitate. Aceasta şi-a propus BM prin Strategia BM 2008 - 2017, identi­ficând prioritar direcţia Biblioteca - serviciu public comunitar şi scopurile: (1) Extinde­rea accesului chişinăuianului la viaţa civică şi culturală urbană; (2) Furnizarea de servicii capabile să satisfacă necesităţile tuturor ca­tegoriilor de cetăţeni şi identificarea ariilor mai puţin acoperite cu servicii de bibliotecă; (3) Sporirea contribuţiei Bibliotecii Munici­pale la dezvoltarea comunitară. În primul an de implementare a strategiei, BM a re­alizat 1 155 activităţi extramuros, care au acoperit 27 395 chişinăuieni; a sporit, faţă de anul 2007, utilizarea de la distanţă, în­registrând 538 191 vizite. Putem considera rezultatul mai mult decât pozitiv, dacă prin efortul întreprins 27 395 de chişinăuieni (de la distanţă - şi mai mulţi) au aflat de bi­bliotecă şi de serviciile ei, au beneficiat de colecţiile şi de programele acesteia, mulţi dintre ei devenind utilizatorii bibliotecii.

Impactul activităţii extramuros nu se rezumă doar la aceste statistici. Activita­tea extramuros ne-a permis să explorăm mai profund diversitatea socială şi cultu­rală a comunităţii, să înţelegem mai bine şi să promovăm diferenţele noastre, să contribuim la regenerarea climatului de incluzivitate, încurajând o perspectivă de amploare, de participare mai extinsă. Acti­vitatea extramuros a cultivat, educat capa­citatea noastră de a ne uita şi în exteriorul aşezământului bibliotecii noastre. Cel mai important aspect reţinut din experienţa activităţii extramuros este că bibliotecarii au conştientizat necesitatea ieşirii lor de după masa de lucru, fapt ce ne-a permis să cunoaştem cum să îmbunătăţim perfor­manţa prin acest proces.

Jim Collins, în cartea Leading Beyond the Walls² plasează clar nişte principii cu referire la schimbarea concepţiei de con­ducere a organizaţiilor, principii foarte ne­cesare şi bibliotecilor.

În primul rând - ca oricare altă instituţie din comunitate, biblioteca trebuie să-şi defi­nească interiorul şi exteriorul făcând referire la valorile şi ţelurile esenţiale ale acesteia, nu la limitele tradiţionale;

În al doilea rând - managementul insti­tuţional are datoria de a construi mecanis­me de conexiune cu comunitatea;

În al treilea rând - managerii trebuie să accepte realitatea că zidurile tradiţionale se dizolvă în prezent şi că această tendinţă se va accelera.

Biblioteca, fiind prin excelenţă o insti­tuţie publică, este obligată, prin misiune, să-şi asume responsabilitate socială spo­rită în Era Cunoaşterii. Rolul ei social este recunoscut de salariaţii bibliotecilor, nu­mai că unii se fac a nu-l înţelege prea bine şi nu-l acceptă integral, ca valoare, rol sau scop. Trebuie revăzută această atitudine. Fiecare decizie luată, fiecare acţiune reali­zată trebuie văzută din perspectiva aces­tei responsabilităţi pentru că programele extramuros nu au şanse de izbândă decât dacă bibliotecarii şi bibliotecile activează cu convingerea clară a importanţei lor la toate nivelurile de decizie şi de execuţie.

Referinţe:

1. McCook, Kathleen de la Pena. A Place at the Ta­ble: Participating in Community Building, foreword by Sarah Ann Long. - Chicago: American Library Association, 2000.

2. Kulikovski, Lidia. Accesul persoanelor dezavan­tajate la potenţialul bibliotecilor. Ch.: Ed. Epigraf, 2006. - P. 142-145.

3. Osborne, Robin. From Outreach to Equite. Ino-vative Models of Library Policy and Practice. ALA, 2004. - 160 p. - ISBN: 0-8389-3541-9.

4. Collins, Jim. Leding Beyond the Walls. The Peter Drucker Fondation for Non Profit Management; Frances Nesselbein, Marshall Goldsmith şi Ian So-merville, Ed. Jossey-Bass Publishers, 1999.

5. Six Steps to Creating a Librarery Outreach Pro­gram. www.ala.org/ala/olos/outreachresource/ docs/six_outreachsteps.pdf

6. 10 Library Outreach Programming Ideas. www.ala.org/ala/olos/outreachresource/docs/outrea-ch_programming.pdf

7. Partners in Library Outreach. www.ala.org/ala/ olos/outreachresource/docs/outreach_partners.pdf

8. Bibliografie utilă la: www.cas.usf.edu/lis/a-li-brarian-at-every-table

DIVERSITATEA MODALITĂŢILOR DE PROMOVARE A LECTURII LA BIBLIOTECA MUNICIPALA „B.P. HASDEU"

Genoveva SCOBIOALĂ, manager, Departamentul Marketing

Trăim astăzi o perioadă când cartea, obiectul principal al activităţii noastre, a fost depăşit întru câtva de alte mijloace media. Chiar dacă se zice că basarabenii sunt mai refractari la tehnologiile moder­ne, iată că acestea au pus pe deplin stăpâ­nire şi pe noi, mulţi putându-se considera o „generaţie a internetului". Astfel, inter-netul ne-a afectat copilăria, furându-ne jocurile în aer liber şi plimbările prin par­curi şi păduri, ne-a furat posibilitatea co­municării directe înlocuind-o cu cea de pe Messenger, ne-a limitat şansa de a ne face prieteni frecventând teatrele sau ci­nematografele, punându-ne la dispoziţie bloguri şi forumuri şi, în sfârşit, ne-a dimi­nuat pasiunea pentru lecturi, oferindu-ne în schimb multă, multă informaţie, dar nu tot timpul valoroasă şi pertinentă. Totul ar fi perfect însă, dacă ar exista un echilibru între modernism şi tradiţionalism. Nu că am fi noi ataşaţi de un ansamblu de va­lori sau concepţii constante, dar pentru că făcând parte din sistemul informativ-in-structiv-cultural simţim cel mai bine care sunt carenţele unor informaţii de pe net, iar modernizarea activităţii de bibliotecă trebuie folosită la promovarea serviciilor şi produselor, încât să-i determine pe utili­zatori să se reîntoarcă la lectura pe suport tradiţional. Tocmai abandonul lecturii i-a determinat pe responsabilii de acest feno­men să declare anul 2008 An al Lecturii, iar Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu" în Stra­tegia de dezvoltare până în 2017 a identifi­cat patru arii de concentrare, prima fiind CARTE, LECTURĂ, STUDIU ŞI CULTURĂ.

BM a iniţiat activităţi de revigorare a lecturii de doi-trei ani sub toate formele de manifestare, îndeosebi susţinând o serie de programe de lectură, precum Lecturile verii, Ora poveştilor, Chişinăul citeşte o carte. Aceste programe au menirea să sporeas­că interesul faţă de multiplele valori ale lecturii, să cultive gustul pentru lectură, încurajând apropierea autentică de carte, să redescopere rolul cărţii, să mobilizeze toată energia bibliotecarilor spre o lectură de suflet cu consecinţe majore asupra for­mării şi dezvoltării personalităţii.

Pentru a spori interesul şi atractivitatea utilizatorilor, în cadrul Programelor s-au fo­losit forme cunoscute deja de toată lumea: lecturi cu voce tare, pe roluri, întâlniri cu scriitorii, expoziţii cu prezentări de carte, cenacluri literare, ore de lectură. Totodată, am recurs şi la tehnici mai noi: plasarea pe web a celor mai solicitate titluri, lista cărţi­lor jubiliare (un îndemn subtil de a le pro­mova ţinând cont de rezistenţa lor în timp), prezentări în formatul PowerPoint, mijloa­ce informaţionale vizuale, accesorii care, prin dinamism, au „însufleţit" şi consolidat informaţia, întregindu-i efectul. Aceste Pro­grame au transformat bibliotecile în atelie­re de lucru, în spaţii ale interferenţei dintre joc, lectură, comunicare, informaţie în care se modelează gustul pentru lectură prin utilizarea altor metode de dezvoltare - tea­tru, muzică, film. Cei mai mici au apreciat foarte mult lecturile în afara bibliotecii - în parcuri, lângă havuzuri sau lacuri etc.

La toate activităţile s-a mizat foarte mult pe publicitate. Posterele din biblio­teci, semnele de carte sau pliantele, afişele din şcoli şi grădiniţe, foile volante plasate prin cutiile poştale la blocurile din vecină­tate - au contribuit la persuasiunea utili­zatorului şi a nonutilizatorului de valoarea cărţilor propuse spre lecturare. Foarte im­portante au fost acţiunile succedate lectu­rilor, acţiuni organizate în concordanţă cu vârsta, gustul şi statutul social al cititorilor. Copiii au predilecţie pentru întâlniri cu au­torii, pentru a desena eroii preferaţi, pentru a crea ei înşişi poveşti sau a le continua pe cele începute de bibliotecar ori voluntari, care sunt liceeni ai claselor mai mari, tot ei şi prieteni fideli ai bibliotecii, pe care îi implicăm cu succes în astfel de activităţi. Tinerii şi adulţii au preferinţe pentru dez­bateri în prezenţa autorilor şi a criticilor literari. În această privinţă noi suntem mai privilegiaţi, aproape toţi scriitorii locuiesc în Chişinău şi ne este uşor să-i cooptăm. Dar foarte important este ca aceşti invitaţi să fie pe placul cititorilor, preferinţe iden­tificate din anchetele realizate sistematic cu aceste ocazii. Concluziile ce se desprind din aceste cercetări demonstrează impor­tanţa lecturii la diverse categorii de cititori în cadrul programelor de vară organizate în biblioteci (ne-am convins că pentru co­munitatea chişinăuiană aceasta este peri­oada cea mai favorabilă lecturilor), dar şi oportunitatea acestora prin aplicarea unor forme noi, care să determine, în primul rând, modificarea atitudinii copiilor faţă de lectură, prin includerea autorilor şi a te­melor identificate: natură, dragoste, istorie, inclusiv a oraşului Chişinău, realizări actuale ale ştiinţei. Asociate cu alte instrumente de distingere a preferinţelor, cercetările repre-zentă o modalitate de a aduce biblioteca în atenţia utilizatorilor, însă ele mai întăresc şi convingerea acestora că opinia lor contea­ză, că ea este importantă pentru bibliotecă în perspectiva îmbunătăţirii calităţii şi di­versificării serviciilor care le sunt oferite.

Acest experiment a reuşit şi urmea­ză a fi continuat, fapt care reiese clar din frecvenţa copiilor în cadrul lor, dar şi din creşterea semnificativă a numărului de îm­prumuturi.

Exemplificăm cu impactul pe care l-a avut efortul anului din cadrul programului Lecturile verii 2008 cu genericul Cartea nu are vacanţă: s-au lecturat 729 544 de cărţi, au fost organizate 1 507 activităţi cultura­le, la care au participat 27 285 persoane.

Utilizatorii implicaţi în acest program au fost ajutaţi nu doar să-şi petreacă tim­pul liber avantajos, ci şi să cunoască ceva nou, să-şi dezvolte intelectul şi vocabula­rul, să gândească şi să viseze, să descopere noi orizonturi, să acumuleze experienţă, să înţeleagă mai bine noţiuni de civilizaţie, progres, spiritualitate.

Nu mă voi opri la cele mai solicitate basme din cadrul „Orei poveştilor", dar aş vrea să nominalizez cu satisfacţie cele trei titluri din Programul Chişinăul citeş­te o carte: A. Busuioc, Hronicul Găinarilor, I. Colesnic, Note din Arca lui Noe şi L. Hlib Regina nopţii. Putem menţiona acum că au fost decizii destul de inspirate, iar întâl­nirile cu autorii au fost adevărate lecţii de rafinament literar, de inteligenţă, de com­portament civic şi de patriotism. Ne bu­curăm că acest program a fost preluat de comun acord de Biblioteca „D. Cantemir" din Ungheni.

Pentru buna desfăşurare a programu­lui Chişinăul citeşte o carte - 2008 Biblioteca Municipală a achiziţionat 600 ex. de cărţi, care pe parcursul anului au fost împrumu­tate de peste 12 000 ori, au fost organizate peste 200 de activităţi culturale, la care au participat circa 7 000 persoane.

Un alt program cu deschidere spre ac­ţiuni ce circumscriu încrederea în valorile cărţii şi ale lecturii este unul mai recent, dar care a suscitat deja un viu interes. Este vorba de Lecturi aperitive „Carte la pachet", implementat de Biblioteca„O. Ghibu"după modelul proiectului francez Lire en fete, cu o concepţie originală de a stimula apeti­tul pentru lectură, de a gusta din deliciul ei. Programul se desfăşoară într-o formă atractivă, într-o manieră liberă şi degajată, miza punându-se pe decor şi atmosferă: ambient, acorduri muzicale, cafea, audieri şi vizionări, expoziţii.

Prin însăşi sintagma Lecturi aperitive, se înţelege o etapă de anticipare, de pre­gătire, de trezire a gustului pentru lecturi, care mai apoi să se transforme în pasiune, în patimă. Programul mai înseamnă o co­lecţie de cărţi din cele mai reprezentative şi recomandabile pentru lecturi, o prezen­tare relevantă, uşor sesizabilă a unor me­saje din diverse titluri, subtile influenţe de alegere şi preconizare. Această formă de activitate, prin caracterul inovativ şi capti­vant al desfăşurării, îi ademeneşte în pri­mul rând pe tineri. Suprasolicitaţi, adesea, de lecturile obligatorii, ei preferă forme spectaculoase, ludice, atractive, ghidate de personalităţi culturale distincte. Cele cinci şedinţe au adunat circa 400 de utiliza­tori. Ele „au reuşit să ne atragă într-o lume inedită, cea a cărţilor", „plină de suspansul mistic al şirului de întrebări-răspunsuri în care nu a rămas loc pentru monotonie" - spicuim din relatările participanţilor.

O altă modalitate de promovare a lec­turii sunt activităţile extramuros, devenite deja tradiţie la unele filiale - „Alba lulia", V. Bielinski, „I. Mangher", Traian.

Prin intermediul acestui gen de ac­tivitate biblioteca publică îşi deschide larg uşile, îndeosebi, pentru o categorie specială de persoane - cele dezavantaja­te, asigurându-le accesul la carte, lectură, cunoaştere, informare, documentare şi studiu. Acest program complex contribuie la integrarea lor în societate, la educarea şi dezvoltarea personalităţii, dar şi la îm­bunătăţirea nivelului tehnicii de lectură, în special la copii, la dezvoltarea interesului şi gustului pentru carte, lectură în gene­ral. Comunicarea interactivă în baza lec­turilor, a cărţilor prezentate consolidează relaţia dintre bibliotecă şi utilizator. Acest program se desfăşoară sub genericul Bi­blioteca vine la tine cu prieteni, prin „prie­teni" înţelegându-se bibliotecari, scriitori, cititori talentaţi de la şcolile de muzică sau arte plastice. Iar interacţiunea cărţii cu jo­cul, cu muzica, cu dezbaterile facilitează tipuri noi de relaţii ce se nuanţează şi se diversifică, devin mai productive şi de lun­gă durată. Prin intermediul lecturilor li se oferă o şansă de a cunoaşte alte realităţi, alte adevăruri, adeseori inedite, încât li se poate schimba chiar viziunea asupra vieţii, iar nevoia de informare, de cunoaştere şi de autoinstruire devine tot mai evidentă. Deseori în cadrul acestor ieşiri pe teren - şcoli specializate, internate, grădiniţe de copii cu disabilităţi, case de bătrâni - le sunt oferite şi cadouri, bineînţeles, cărţi din partea bibliotecilor sau a autorilor. Cei mai generoşi în acest sens sunt scriitorii I. Filip, I. Ţurcanu, T. Ştirbu, C. Partole.

Alte acţiuni de socializare şi de mode­lare a fiinţei umane prin lecturi, apreciate de beneficiari, sunt concursurile literare, care s-au încetăţenit şi consolidat în activi­tatea BM prin mai multe forme şi metode interactive.

Ştim cu toţii cu câtă pasiune participă liceenii „La izvoarele înţelepciunii". Ei bine, asemenea concursuri, organizate în baza unor opere literare sau a întregii creaţii a scriitorilor omagiaţi ori comemoraţi, con­stituie adevărate regalii literare. Concursul La steaua care-a răsărit, organizat în parte-neriat cu instituţiile de învăţământ preu-niversitar, este un îndemn de a studia cât mai bine opera Marelui Eminescu, atât în limba română, cât şi în franceză sau engle­ză. Organizat pe mai multe secţiuni (proză, poezie, creaţie), participanţii sunt obligaţi să dea dovadă de profunde cunoştinţe ale operei eminesciene, dar şi ale traducerilor, să redescopere plăcerea de a citi şi reciti din „măiastra-i carte". Un alt concurs inedit, de pătrundere în sensul versului eminescian, a fost cel de caligrafie, care a fost dedicat ani­versării a 125-a de la publicarea operei emi­nesciene Doina şi organizat împreună cu Societatea Bibliofililor din Moldova. Scopul profesional al Concursului s-a axat pe două direcţii complementare: stimularea intere­sului pentru lectură, cultivarea dragostei pentru valorile perene şi sensibilizarea la frumos prin aplicarea artelor figurative, cum ar fi caligrafia tradiţională; de a promo­va şi a cultiva acest gen de artă în rândurile tinerei generaţii. Chiar dacă au fost partici­panţi reprezentând mai multe etnii, toţi au conjugat destul de reuşit subiectul poeziei exprimat prin imaginile-simbol, prin orna­mentele utilizate, manifestând înţelegerea textului literar, capacitatea de a recepta reflexiv opera, precum şi potenţialul de creativitate. Învingătorii au fost stimulaţi cu diplome, cu premii consistente, cărţi şi alte materiale promoţionale cu însemnele bibliotecii. O activitate complexă menită să promoveze biblioteca şi cartea a fost Săp­tămâna uşilor deschise. Prin acţiunile între­prinse, prin publicitatea intensă, prin vizite­le circuit s-a favorizat creşterea numărului de utilizatori, diversitatea culturală, biblio­tecile devenind pentru o săptămână centre în care s-a concentrat o impresionantă viaţă culturală. Iubitorii de carte au avut posibili­tatea să vadă (dar să şi împrumute) colec­ţii speciale, cărţi rare, opere cu autograful scriitorilor, noutăţi editoriale, volume care se remarcă prin calitate şi realizări grafice deosebite.

Toate acţiunile desfăşurate în promo­varea potenţialului informaţional al BM, implicit a cărţilor de beletristică, au fost amplificate de expoziţii organizate prin prezentarea noilor achiziţii, dar şi prin scoaterea din anonimat a cărţilor de va­loare. Cărţi uitate pe raft - a fost titlul unor expoziţii din mai multe biblioteci care au contribuit la reactualizarea unor opere importante din literatura naţională şi uni­versală. Cu riscul multora de a ne invidia, nu putem să nu menţionăm că o parte a succesului programelor de lectură a fost achiziţia de excepţie din acest an.

Din experienţă ne-am convins că o carte poate fi promovată nu neapărat prin programe şi acţiuni deosebite. O simplă lansare, care a produs o adevărată senzaţie culturală, a fost miniromanul Cine răspândeşte anecdote de Lilli Pro-met, tradus din estonă de colegul nostru Vl. Pohilă. Această premieră absolută în spaţiul românesc a provocat discuţii şi aprecieri ale celor prezenţi, unii dintre ei cunoscând-o personal. Alţii o cunoşteau după romanul Primavera, care i-a asigurat autoarei estone o mare popularitate. Dar care a fost impactul activităţii noastre?

1. Cartea a fost lecturată de foarte multe persoane prezente la eveniment, precum şi de cei care s-au informat din presă sau de pe pagina web a BM.

2. Romanul Primavera, împrumutat de la Biblioteca„Ovidius" pentru a-l prezenta la expoziţia care a însoţit lansarea, i-a intrigat pe mai mulţi participanţi şi de atunci, de luni bune, nu-şi mai regăseşte locul la raft.

3. Ambasadorul Lituaniei, prezent la manifestare, pe lângă profunda recunoş­tinţă şi apreciere de a promova culturile baltice ne-a promis noi donaţii, numărul de cărţi al autorilor din Ţările Baltice deţi­nut de biblioteca noastră considerându-l infim.

4. Pe marginea romanului sus-numit s-a organizat un medalion literar cu gene­ricul Lilli Promet, o prezenţă remarcabilă în literatura estonă, la care au participat zeci de elevi de la liceele „M. Eliade" şi „Al. I. Cuza" cu 12 comunicări.

5. S-a făcut, astfel, un pas sigur spre multiculturalism - un imperativ al epocii în care trăim, marcată de globalizare, de apropierea şi cunoaşterea reciprocă a po­poarelor.

Dacă e să contabilizăm câte persoa­ne au citit cartea, am rotunji cifra de 500. E mult, e puţin, e greu de spus, dar cu si­guranţă mulţi autori şi-ar dori ca fără prea mult efort, într-o perioadă foarte scurtă, operele lor să ajungă la inima şi sufletul a atâtor cititori.

În acest An al promovării lecturii aten­ţia ne-a fost concentrată nu numai la „ce citim şi cât", dar şi la„cum citim". Conştienţi că trăim într-un secol al vitezei care impli­că o informaţie rapidă, promptă, uşor re-ceptabilă unui lector grăbit, am încercat prin programul Arta lecturii să nuanţăm mai multe determinative: lecturi rapide, lecturi de reviste, lecturi de sinteză, lecturi comprehensive, lecturi de compedii, ele­mente ce includ noţiuni de artă a lecturii.

Astfel, în filiale au fost organizate expoziţii cu cele mai captivante cărţi care constituie repere importante în posedarea artei lec­turii, printre acestea: N. Manolescu. Cititul şi scrisul, A. Flacon. Universul cărţii, A. Agre-şeanu. Bucuria lecturii, P. Dumitriu. Despre viaţă şi cărţi, L. Arion. Arta lecturii ş.a.

Acestea sunt doar o parte din activi­tăţile pe care le-am organizat pentru citi­tori cu scopul de a-i atrage şi a le modela gustul pentru lecturi şi pentru o mai mare penetrare a culturii în rândurile lor, iar aflu­enţa publicului participant demonstrează utilitatea indubitabilă a unor asemenea campanii.

Dar acest fenomen al lecturii impune şi bibliotecarilor cunoştinţe profunde, în­cercări inovatoare, flexibilitate, un caracter dezinvolt de manifestare. În acest context au avut loc două mese rotunde: Bibliote­ca şi Publicul: în căutarea cititorului ideal şi Suntem un neam al cărţii!? Problema cărţii şi a lecturii în Republica Moldova, la care au participat bibliotecari, cititori, editori. S-au pus în discuţie şi s-au evidenţiat probleme vizând rolul bibliotecarului în faţa provo­cării noului tip de cititor, despre influen­ţa bibliotecii, a cărţii asupra utilizatorului prin selecţie şi inducerea valorilor cultura­le, despre o mai bună cunoaştere a feno­menului numit lectura de plăcere.

Prin enunţurile de mai sus sperăm să vă fi convins că afirmaţia „Azi nu se mai citeşte" se află în dezacord cel puţin cu opinia bibliotecarilor, care ar înlocui-o cu realitatea „Azi se citeşte altfel". Să nu fim pesimişti în legătură cu viitorul lecturii, el depinde de modul cum îl vom încuraja şi cum vom promova cartea, lucru pe care biblioteca este cea mai indicată să-l facă, convingându-i, prin mijloace specifice ei, cât de necesar este să citeşti - şi pen­tru trup, şi pentru suflet. Cartea rămâne aceeaşi sursă de lectură şi creaţie, aceeaşi „speculum humanae salvatonis", menită să dăinuie peste ani.

ANUL LECTURII CONTINUĂ

Victoria BERNIC, director, BP„D. Cantemir", Ungheni

Să privim, să ascultăm sau să citim? Bi­blioteca Publică Raională „Dimitrie Cante-mir" a ales să le îmbine pe toate printr-un proiect, în premieră la Ungheni, cu titlul „Ungheniul citeşte o carte". Pentru reali­zarea acestui proiect am fost inspiraţi de iniţiativa colegilor de la Biblioteca Munici­pală „B.P. Hasdeu", care în anul 2008 - Anul Lecturii - au desfăşurat cu succes proiec­tul „Chişinăul citeşte o carte".

La 13 martie a.c. unghenenii au de­monstrat ceea ce trebuia să fie un eveni­ment care să ne reunească prin lectură. Cartea cu titlul Răscrucea întîmplărilor predestinate a fost prima aleasă pentru proiectul „Ungheniul citeşte o carte". Bibli­otecarii de la BPR „Dimitrie Cantemir" au ales această carte pentru lectură din două motive esenţiale. În primul rînd, pentru că autorii şi protagoniştii cărţii Răscrucea întîmplărilor predestinate sînt două mari personalităţi, „două profesiuni de credinţă puse sub semnul slujirii culturii", botezaţi de academicianul Mihai Cimpoi „risipitori întru cultură " - Aurelian Dănilă şi Iulian Filip.

Aurelian Dănilă, doctor conferenţiar, a fost redactor-şef al redacţiei muzicale a TV Moldova, director al Teatrului de Operă şi Balet, prim-viceministru al culturii, Amba­sador al Republicii Moldova în România, Austria, Germania, Danemarca, Suedia, prim-viceministru de externe, rector al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plas­tice. Din 2005 este preşedinte al Uniunii Teatrale din Moldova, preşedinte al Comi­tetului Internaţional Delphic.

Iulian Filip - poet cu celelalte inspiraţii ale sale: folclorist, prozator, publicist, doc­torand, cercetător ştiinţific al Academii de Ştiinţe, şef al Departamentului Cultură în Primăria Chişinău, autor al cărţilor de po­ezie: Unde eşti?, Ruga iezilor cei trei, Casa greierului, Moara cu plăcinte etc. Maestru în arte, laureat al Premiului Simion Florea Marian al Academiei Române.

Cel de al doilea motiv constă în faptul că autorii sînt cunoscuţi publicului unghe-nean de la întîlnirile anterioare - lansarea cărţii Moara cu plăcinte şi premiera filmului documentar Aria, despre cîntăreaţa Maria Cebotari, alături de autorii peliculei (regizo­rul Vlad Druc şi scenaristul Dumitru Olăres-cu), eveniment ce nu ar fi avut loc fără impli­carea lui Aurelian Dănilă. Aceste momente unice au avut un ecou frumos în comunita­tea noastră, iar participanţii au solicitat noi întîlniri. Astfel spus, aceste personalităţi sînt cunoscute de noi, însă la fiecare întîlnire cei mici şi cei mari îi redescoperă.

Cred că, în momentele de criză, cînd ne punem multe întrebări, scriitorii fie că aleg să nu rişte, fie vor să iasă în evidenţă şi creează ceva neobişnuit. Răscrucea înt-împlărilor predestinate este o carte neobiş­nuită şi conţine, înainte de toate, două con­fesiuni sentimental-documentare, cei doi îşi povestesc întîmplările, adesea intersectate spre a se dumeri asupra acestui traseu al vie­ţii şi destinului, îşi aleg o temă de dezbateri de natură morală: sînt sau nu la locul lor?

Titlul captivant, ca pentru un roman, are o deschidere metaforică şi atrăgătoare pentru lectură, imaginile relevante inter­calate printre dialogul produs în carte, au constituit un interes pentru parcurgerea textului.

Lectura cărţii pentru unii cititori de la Ungheni a actualizat vechile cunoştinţe, a dat posibilitatea de noi asocieri şi a desco­perit noi adevăruri şi creaţii. Originalitatea cărţii este desăvîrşită de o colecţie de ver­suri şi grafică, autor Iulian Filip, precum şi de un CD cu creaţii pentru clarinet, sem­nate de Mozart, Beethoven, Weber, Men-delssohn-Bartholdy ş.a. în interpretarea lui Aurelian Dănilă.

Participanţii i-au provocat pe protago­nişti prin diverse întrebări: despre conce­perea cărţii, impactul ei la cititori, situaţia social-politică din ţară etc.

O adevărată lecţie a constituit poziţia lui Iulian Filip vis-â-vis de cultură. La între­barea: Ce să facem ca să nu dăunăm cultu­rii?, dl I. Filip a răspuns foarte original: Fie­care om, şi oamenii de cultură, duc o cruce. Dacă doreşti s-o faci mai uşoară, pune umă­rul, dacă nu - nu pune piciorul...

Aurelian Dănilă a dat o pildă pe cît de simplă, pe atît de preţioasă: Cît de mult ne dorim să trecem peste o stare care nu ne sa­tisface, ea trebuie totuşi trăită... Dar cum?... Dacă noi vrem ca după vineri să vină dumi­nică, şi chiar dacă vom fi cu toţii de acord cu aceasta, să semnăm acorduri etc., oricum va veni şi sîmbăta pe care trebuie să o trăim cu răbdare, înţelegere şi ascultare reciprocă. Aurelian Dănilă crede că prin cultura co­municării vom putea depăşi orice stări de criză.

Ne bucură că oamenii sînt în continu­are interesaţi de lectură, chiar dacă se vor­beşte peste tot de criză şi politică, totuşi ei şi-ar dori să acorde lecturii mai mult timp, iar biblioteca le vine în întîmpinare prin astfel de proiecte.

Recunoaştem că programul lansat a avut un rezultat bun datorită cărţii super­be, autorilor distinşi, publicului receptiv, autorităţilor şi partenerilor media care au crezut în acest eveniment şi au promovat lectura şi imaginea bibliotecii în comun.

Aceste rezultate ne dau speranţe că la Ungheni, Anul Lecturii va continua şi în 2009 - Anul Imaginii Bibliotecii Publice în comunitate.

COPIII CHIŞINĂULUI CITESC MULTE CĂRŢI BUNE

Lidia-Elisabeta HLIB, scriitoare

Dacă la sfîrşitul mileniului trecut se formase un gol în bibliotecile pentru copii, lipsind cărţile cu grafie latină, în prezent este o abundenţă, o avalanşă de literatură aşa-numită „pentru copii".

Librăriile şi bibliotecile sunt inunda­te de cărţi colorate ţipător, fără un gust artistic ce ar educa în micul cititor simţul estetic, al armoniei culorilor. Adeseori chiar şi în titlul de pe copertă sunt comise greşeli ortografice, nemaivorbind de text. De exemplu, în titlul unei cărţi era scris„se-minţa" în loc de „sămînţa". Nu are impor­tanţă care editură şi ce autor au conceput această carte, deoarece sunt prea multe „capodopere" puse la dispoziţia micului ci­titor de „scriitori" crescuţi peste noapte pe Lidia-Elisabeta HLIB, scriitoare cîmpul irigat de incultură. Ar avea criticii literari un teren imens de activitate, dacă ziarele ar remunera munca lor şi ministe­rele educaţiei şi culturii n-ar fi indiferente faţă de literatura pentru copii.

Ar trebui ca această literatură să cores­pundă măcar celor trei criterii de bază în orice creaţie artistică - cognitiv, educativ şi neapărat emotiv, cînd e vorba de copii. Dar iată că o mulţime de edituri particula­re luptă pentru a supravieţui şi se bucură de orice „autor" care nu-i cu buzunarul gol şi astfel se creează condiţii ideale pentru cultivarea infantilităţii unor generaţii care în final se fac văzute şi auzite pe la „Fabri­cile de staruri", poluînd eterul cu „perle" ce te fac să închizi cu groază televizorul, plîn­gînd de milă tinerilor agramaţi şi inculţi, ce-şi afişează „calităţile" pe micul ecran pentru a fi„admiraţi" de întreaga lume.

Trăim într-o perioadă a haosului ofen­siv, care nimiceşte fără selecţie tot ce cînd-va ţinea de cultură, moralitate, etică, este­tică, armonie etc.

Literatura pentru copii este prima treaptă în crearea gustului estetic şi a dra­gostei pentru Cuvînt. Şi această treaptă trebuie să fie trainică pentru a înălţa copi­lul spre alt nivel.

Cine în prezent este ocrotitorul, ochiul exigent, distribuitorul care trece ca prin razele X (roentgen) acel puhoi de cărţi pe care-l elimină pîntecele fecund al edituri­lor?

Îmi face impresia că doar lucrătorii bi­bliotecilor, mai ales cei din municipiu. Am avut ocazia să fac cunoştinţă cu o struc­tură ce stă mai mult ascunsă la demiso­lul de lîngă Centrul Academic Eminescu - „Departamentul Achiziţie. Evidenţă. Pre­lucrare". Cîteva colaboratoare în frunte cu Zinaida Pahomi încearcă să se descurce în teancurile de cărţi noi care-şi doresc un loc pe rafturile bibliotecilor. E grea munca lor, obositoare. În mare măsură de răbdarea, profesionalismul, insistenţa în lecturarea noilor apariţii editoriale depinde fondul bibliotecilor. Poate ar fi cazul ca doamna Z. Pahomi să aibă în componenţa acestui departament vreo doi critici literari, care să-şi asume o parte din răspunderea mare pe care o poartă colectivul dumneaei la achiziţia şi completarea fondurilor din bi­blioteci.

Deocamdată însă volumul enorm de lucru apasă pe umerii doamnei Z. Pahomi şi ai cîtorva subalterne, care fac uneori tot posibilul şi imposibilul ca să ţină piept ce­rinţelor. Sunt binevoitoare, atente la cărţi­le noi, gata oricînd să asculte propunerile interesante şi profesioniste.

Din acest Departament cărţile pornesc călătoria, ajungînd pe rafturile biblioteci­lor, apoi spre inimile cititorilor. Ca să atragă aceşti cititori, bibliotecarele trebuie să dea mereu dovadă de inventivitate. Şi ele sunt ingenioase, aceste preotese ale „ritualuri­lor sacre" de la bibliotecile publice din mu­nicipiu. Le-aş compara cu mercurul scăpat din tubul spart: asemenea argintului viu, sunt mereu în căutarea metodelor noi de a atrage cititorii şi nu prea au răgazul de a se odihni. Îmi face impresia că şi prin somn caută un „ceva" deosebit, inventînd diferi­te procedee care ar trezi interesul, curiozi­tatea, dorinţa de a vizita bibliotecile, de a descoperi comorile ascunse pe rafturi, de a cuprinde o arie largă în sufletele copiilor.

Ca o zeiţă, doamna Lidia Kulikovski - femeie cultă, cu un intelect bogat, cu ini­ma deschisă către condeierii ce se numesc scriitori, îşi dirijează subalternele spre în-dîrjita luptă pentru a nu pierde cititorul.

Şi iată că de cîţiva ani Chişinăul este animat de un program fără precedent în istoria bibliotecilor, sub genericul „Copiii Chişinăului citesc o carte". Acest program contrapune leneviei intelectuale o activi­tate utilă, înviorînd simţitor viaţa culturală a municipiului. Ar fi bine să urmeze exem­plul acesta şi bibliotecile din centrele raio­nale.

Uneori televiziunea, internetul, calcu­latoarele sunt ca un amortizor al intelectu­lui, înlenevind omul, dîndu-i mură-n gură, luîndu-i plăcerea descoperirilor obţinute prin munca asiduă de lecturare a unui morman de cărţi şi dirijîndu-l într-o direc­ţie impusă, manipulîndu-l.

Deşi se editează atît de multă literatu­ră, cartea începe să fie un atribut al trecu­tului şi prea puţini maturi se îndeletnicesc în timpul liber cu lectura.

Cum se simte în aceste condiţii un scriitor ieşit la pensie, uitat de lume, închis într-un apartament nereparat de ani de zile, îngrozit de preţurile ce cresc fabulos, calculînd posibilităţile ce i le aduc o pensie care nu acoperă măcar coşul de consum, cînd gînduri amare îi taie orice poftă de creaţie? Părăsit, uitat de toţi şi de toate, lă­sat la voia întîmplării?...

Dar în liniştea tragică a singurătăţii răsună deodată un apel telefonic şi vocea uneia din bibliotecarele din municipiu (ra­reori şi din centre raionale) te rupe din dis­perare, din gînduri negre, scoţîndu-te de printre rafturi la lumina ochilor de cititor.

În asemenea cazuri eu, femeie a fan­teziilor curgătoare prin creier ca apele subterane, mă cutremur, trezindu-mă din somnolenţa ce mă trage spre moarte, îmi scutur coama asemenea calului lui Harap Alb şi merg la întîlniri cu micul, dar frumo­sul şi sincerul meu cititor.

Atunci, împăcată cu Dumnezeu, îmi zic: şi în condiţiile noastre atît de dezastru­oase pentru cultură mai există minuni.Şi una din aceste minuni este reedi­tarea cărţilor mele Zâna celor micuţi şi Re­gina nopţii. Cum să nu mă închin adînc în faţa scriitoarei şi editoarei Silvia Ursachi, acest suflet nobil venit în literatură nu doar pentru a-şi promova propria creaţie, ci pentru a susţine şi pe alţi scriitori pentru copii. Dragostea Domniei Sale pentru lite­ratură o face să-şi scoată banul din pungă pentru a reînvia arhiva bibliotecilor, a da o viaţă nouă cărţilor care îi plac şi consideră că merită să fie o reeditare.

A doua minune a făcut-o dna Elena Dabija (directoarea CAIE), împreună cu dna Ge-noveva Scobioală, manager al Departamentului Marketing la BM „B.P. Hasdeu", care au pro­pus cartea Regina nopţii spre lecturare în cadrul programu­lui „Copiii Chişinăului citesc o carte".

În decursul anului 2008 am fost mereu solicitată şi trezită din letargie de acele sunete de telefon, ce mă invitau la comu­nicare cu cititorii numeroşi.

Au urmat şiruri de întîlniri organizate de bibliotecile: Centrul Academic Emi-nescu, „Ştefan cel Mare", Traian, „Ovidius", „Târgovişte", „Maramureş", atît în cadrul bi­bliotecilor, cît şi în incinta liceelor şi şcoli­lor din capitală.

Şi, vorba proverbului: „Toamna se nu­mără bobocii". La 13 noiembrie a urmat apogeul - extraordinarul final, la care au fost adunaţi cei mai activi cititori din tot oraşul, cu ochi strălucitori, cu buchete de flori, cu sărbătoare în suflete, făcîndu-mă să cred că nu am trăit în zadar pe lume, mîncînd pîinea muncită de alţii fără de rost, că am creat şi eu ceva de valoare, am adăugat o picătură de miere la stupul lite­raturii.

Nu pot uita acele mînuţe ridicate (ca o pădurice) pentru a comunica o impresie, a-mi adresa o întrebare, a-şi exterioriza emoţiile produse de lectura Reginei mele.

Am acum pe biroul meu un teanc de scrisorele, felicitări, desene, urări de succes şi declaraţii de dragoste...

Printre primii mă îndeamnă inima să­i numesc pe elevii Liceului teoretic „Liviu Rebreanu", întîlnirea cu ei fiind organiza­tă de doamna Maria Chirilă de la Centrul Academic Eminescu. Am în faţă scrisorile semnate de Ana-Maria Mălai, Diana Tro-fim; Ana (fără nume) din clasa a IV-a îmi scrie: „Regina nopţii nu este o carte simplă, numai citind-o porţile visului îţi sunt deschi­se oricînd... Toate capitolele sunt interesan­te, dar cel mai mult mi-a plăcut Şcoala ful­gilor". Păcat, dragă Ana, că mi-ai scris doar prenumele tău... Vlada Aftenie din aceeaşi clasă îmi scrie: „...Vreau să fac o plecăciune în faţa scriitoarei, pentru cartea aceasta fru­moasă, interesantă, plină de fantezie..."

Scrisoarea Gabrielei Ciolacu este ex­cepţional de îngrijită, cu o caligrafie ce-mi aminteşte de cărţile vechi religioase, unde fiecare literă pare scrisă cu pana Sufletului. Îmi face impresia că fetiţa aceasta ar putea fi în viitor o prozatoare bună, concomitent şi o pictoriţă. Simt plăcerea de a reproduce cîteva rînduri din scrisoarea ei: „...Îmi place nespus de mult această poveste fantastică. Cînd o citeşti, te simţi de parcă ai zbura spre tărîmul poveştilor, unde palatele-s pe nori, curcubeul este din pulbere cu rouă şi soare-le-i asemenea unui bujor vesel cu petale de aur... am citit de multe ori această carte. Ea a devenit o prietenă dragă, un izvor de inspi­raţie, o lumină multicoloră... "

Şi mie multă lumină mi-au revărsat în suflet minunatele scrisori şi în continuare îi voi numi pe alţi copii de la acest liceu care m-au bucurat neînchipuit de mult expunîndu-şi părerile cu străduinţă pe foi pictate cu gust: Diana Moscovciuc, Cristi­an Moisei, Xenia Ungureanu, Vlada-Valeria Botnaru, Marina Munteanu ş.a.

Copiii de la Liceul „Dante Alighieri" au fost mai laconici, mulţi mi-au scris că mă iu­besc şi că le place cartea. Printre ei: Cristian Mîrza, Dumitru Ghelciuc, Adriana Cojoca-ru, Irina Adomniţa, Adriana Caraman, Ina Popescu, Alina Ciuchitu, Mirela Josu ş.a.

Un mesaj frumos mi-au transmis şi ci­titorii Bibliotecii „Ştefan cel Mare", elevi la Liceul„Iulia Hasdeu": Valeria Goncearencu, Elena Tăvăluc, Cristina Apostol, Beatrice Castraveţ, Rosina Marian, Diana Căldare, Anatol Guşan. Iar Mihaela Sarabaş, din cla­sa a VIII-a, a citit povestea cu interes, scriind şi o expunere talentată. Un rezumat cult, cu o limbă frumoasă a scris şi Ruxandra Şterbeţ din clasa a III-a. Iată cîteva rînduri: „...După ce am citit cartea Regina nopţii, am rămas tristă că m-am despărţit de Fulguţa. Atunci am cumpărat cartea Zâna celor mi­cuţi. M-am bucurat foarte mult cînd m-am reîntîlnit cu Fulguţa... Voi sfătui şi pe alţi colegi şi prieteni să citească cărţile Regina nopţii şi Zâna celor micuţi"

Şi-au expus părerile şi copiii din şcoala nr. 5: Marina Bătrînu, Elena Anghel, Ludmi-la Balacan, Irina Timuş şi alţii care au uitat să-şi scrie numele...

Cititorii Bibliotecii Traian, îndrumaţi de tînăra directoare Natalia Dabija, şi-au transmis mesajele într-un mod original

- pe frunze decupate din file galbene

- frunze de arţar, pe care în fiecare toamnă le admir...

Răsfoiesc aceste„frunze" şi citesc: „Regi­na nopţii... mi se pare că este cartea cea mai potrivită pentru copii... îţi trezeşte şi bucurie..", scrie Mihaela Guţu de la Liceul teoretic„Trai-an". Irina Todircă, tot din clasa a III-a îmi scrie pe altă frunză: „Citind cartea, aveam emoţii pentru fiecare pas periculos făcut de perso­najele şi aşteptam cu nerăbdare să ajung la momentul unde totul se termină cu bine. În fetiţa Fulguţa parcă mă vedeam pe mine şi mă gîndeam, dar eu cum aş fi procedat în lo­cul ei... Este o carte pe care poţi să o reciteşti şi să primeşti iarăşi plăcerea lecturii."

Alte frunze sunt semnate de Galina Smolenschi, Cristian Găină (Liceul „Elena Alistar"), Valeria Bivol (Liceul teoretic „Ni-colae Iorga").

Am fost onorată şi cu o „Diplomă de excelenţă" de către Biblioteca „V. Bielin-ski" pe care este indicată şi cifra 251 copii, adică numărul celor care mi-au citit cartea (împrumutată de la această bibliotecă).

Biblioteca „Al. Donici" a adunat şi ea mulţi cititori, printre care cei de la Gimna­ziul „I.L. Caragiale", unde activează învăţă­toarea Raisa Florea, care a inspirat-o pe ele­va din clasa a IV-a Mariana Lupaşcu să scrie un referat despre întreaga mea creaţie, cu note bibliografice. Vreau să-l numesc şi pe Cristi Lungu (clasa a III-a B) de la şcoala nr. 59, mai am un număr de scrisori frumoase, autorii cărora de emoţii au uitat să le sem­neze ori n-au menţionat şcoala, de exem­plu: Cristi Vintilă, care se declară cititorul meu fidel, Daniela Ciobanu, Dina Cristian, o fetiţă Olguţa - autoarea unei ilustrate confecţionate cu mult simţ artistic.

M-au impresionat mult şi scrisorile Svetlanei Rîbac, Anastasiei Gucenco, Iuliei Cojocaru, Cristinei Rusu - cititoarele Bibli­otecii poloneze „Adam Mickiewicz".

M-a înduioşat încercarea Mariei Bala-can (nu ştiu din care şcoală sau liceu) de a­mi dedica următoarea poezioară compusă de ea: „Prietenia este bogăţia pe toată veşnicia, cine o găseşte, se îmbogăţeşte."

Într-adevăr, sunt foarte bogată, am atî-tea mii de prieteni - cititorii mei.

Vreau să le mulţumesc cordial tuturor cititorilor mei şi profesorilor de la liceele „Nicolae Iorga", „Liviu Rebreanu", „Elena Alistar", „Traian", „Dante Alighieri", „Iulia Hasdeu", gimnaziului cu profil teatral „I.L. Caragiale", şcoala nr. 5, nr. 9, nr. 59, nr. 83 şi, spre mirarea mea, mi-au scris şi cititorii Bibliotecii poloneze „Adam Mickiewicz", despre existenţa căreia nu ştiam.

Potrivit statisticii scoase din calcula­toare, peste cinci mii de copii s-au înca­drat în program. Aceştia fiind doar cititorii bibliotecilor, dar la aceste cifre aş adăuga şi mulţimea de copii care au contribuit cu bani pentru a-şi completa bibliotecile proprii cu încă două titluri - Regina nopţii şi Zâna celor micuţi, cei mai activi fiind de la liceele „Columna", „Liviu Rebreanu", „Mi­hai Eminescu" ş.a. La Liceul „Columna" am cunoscut-o pe doamna învăţătoare Rodi-ca Prodan, care la orele de lectură a lucrat mult cu elevii, convingîndu-mă că toţi co­piii din clasa Domniei Sale au manifestat un interes deosebit faţă de personajele din Zâna celor micuţi şi Regina nopţii.

Ecoul programului „Copiii Chişinăului citesc o carte" mai răsuna încă şi în luna decembrie, şi în primul trimestru al anului 2009.

M-a bucurat mult activitatea unor biblioteci din şcoli. Ele s-au sincronizat cu programul municipal. O întîlnire pe care nu voi uita-o niciodată a organizat-o doamna Ala Nuţa - bibliotecara din şcoala nr. 83 „Grigore Vieru". Sunt profund recu­noscătoare şi doamnei Ala Munteanu, tî-năra învăţătoare a clasei a III-a. Deşi are o vechime pedagogică de numai 10 ani, şi-a demonstrat talentul de scenaristă, regizor şi animator al intereselor elevilor faţă de Cuvînt. A reuşit să monteze un adevărat spectacol din Regina nopţii, a ştiut să co­intereseze părinţii, m-am simţit minunat în atmosfera caldă, primitoare, emoţio­nantă, creată de aceste două doamne cu prenumele Ala. Dar cîtă străduinţă au de­monstrat micii pictori care mi-au dăruit desenele-ilustraţii din poveste: Irina Chep-tea, Anastasia Miţchevici, Tatiana Nicolai, Dorin Munteanu şi alţii care, însă, au uitat să-şi semneze desenele.

Şi unele biblioteci din municipiu au prelungit programul şi în ianuarie 2009. Astfel la Biblioteca „Hristo Botev" am avut două întîlniri cu cititorii care-mi cunoşteau bine cartea.

Scriu acest articol rupt din inimă, căci sunt ca o convalescentă, doar că medici mi-au fost doamnele bibliotecare. Ele, tre-zindu-mă, activînd interesul copiilor, mi-au reînnoit forţele creatoare care începeau să cadă în letargie, m-au readus la biroul meu şi am o sete nepotolită de a mai crea...

Vă mulţumesc, iubitele mele Surori şi adevărat vă spun, că de se va repeta minu­nea şi voi avea norocul să mi se editeze o carte nouă, dedicaţia de data aceasta va fi pentru neostenitele bibliotecare, ce nu-şi permit un repaus prea mare şi sunt mereu-mereu în pas cu necesităţile vieţii culturale.